bai

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din maghiară baj, care la rândul său provine din slavă *boj („calamitate”), ca și sârbo-croată, slovenă, cehă, ruteană, rusă boj („război”), confer (răz)boi (Cihac,II, 478; Gáldi, Dict., 103). – Miklosich, Lexicon, 35 îl deriva direct din slavă, ceea ce pare mai puțin probabil. Se folosește numai în Transilvania, dar circulația sa este mai mare; alături de el, a băilui („a se îngriji de ceva”) (< maghiară bajlodni) este puțin folosit.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bai
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bai baiuri
Articulat baiul baiurile
Genitiv-Dativ baiului baiurilor
Vocativ baiule baiurilor
  1. (reg.) necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc.

Expresii

  • Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă


Traduceri

Referințe