banderilă
Etimologie
Din franceză banderille.
Pronunție
- AFI: /ban.de'ri.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului banderilă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | banderilă | banderile |
| Articulat | banderila | banderilele |
| Genitiv-Dativ | banderilei | banderilelor |
| Vocativ | banderilă | banderilelor |
- (rar) suliță mică împodobită cu fâșii multicolore de pânză, pe care toreadorii o infig în ceafa taurului ca să-l ațâțe.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online