basma

română

Din turcă basma.

Declinarea substantivului basma
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	basma	basmale
Articulat	basmaua	basmalele
Genitiv-Dativ	basmalei	basmalelor
Vocativ	basma	basmalelor

bucată de pânză sau de mătase (colorată), folosită de femei pentru a-și înveli capul, spre a lega și a duce în ea ceva, ca batistă etc.

A scoate (pe cineva) basma curată = a scoate (pe cineva) nevinovat
A ieși(sau a scăpa) basma curată = a scăpa cu bine dintr-o încurcătură