belligerent

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din latină belligerans („purtând război”), participul prezent activ pentru belligerō („a purta război, a duce un război”), din belliger („belicos”) < din bellum („război”) + -ger (din gerō, „a conduce”).

Pronunție

  • AFI: /bə'lɪdʒ(ə)rənt/ (Anglia)
  • AFI: /bə'lɪdʒərənt/ (SUA)


Adjectiv

belligerent (comp. more belligerent, sup. most belligerent)

  1. beligerant, aflat în război, luptător
  2. belicos, militarist, războinic
  3. (spec.) marțial, ostășesc, militar, de război
  4. (p.ext.) ostil, dușmănos, bătăios, combativ
  5. (p.ext.) agresiv, foarte violent

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și


Substantiv

belligerent, pl. belligerents

  1. beligerant, stat sau armată în stare de război
    The U.N. sent a treaty proposal to the belligerents.

Vezi și

Referințe