berechet

română

Etimologie

Din turcă bereket.

Pronunție

• AFI: /be.re'ket/

Substantiv

Declinarea substantivului berechet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	berechet	berecheturi
Articulat	berechetul	berecheturile
Genitiv-Dativ	berechetului	berecheturilor
Vocativ	berechetule	berecheturilor

1. (reg.) belșug, abundență.
2. (adverbial; sens curent) din belșug, din abundență.
3. noroc, prosperitate (neașteptată).

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului berechet
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	berechet	berecheți
Articulat	berechetul	berecheții
Genitiv-Dativ	berechetului	berecheților
Vocativ	berechetule	berecheților

1. (ir.) om care aduce belșug, noroc.
2. om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online