bigotă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bigot.

Pronunție

  • AFI: /bi'go.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bigotă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bigotă bigote
Articulat bigota bigotele
Genitiv-Dativ bigotei bigotelor
Vocativ bigoto bigotelor
  1. persoană care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; femeie habotnică; bisericoasă.


Traduceri

Anagrame

Referințe