binoclu

română

Etimologie

Din franceză binocle.

Pronunție

• AFI: /bi'no.klu/

Substantiv

Declinarea substantivului binoclu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	binoclu	binocluri
Articulat	binoclul	binoclurile
Genitiv-Dativ	binoclului	binoclurilor
Vocativ	binoclule	binoclurilor

1. instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre, folosit pentru a vedea obiectele situate la (mare) distanță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online