birlic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă birlik („unitate”), de la bir („unu”) (Roesler 589; Șeineanu, II, 52). La sensul 2 a putut avea loc o confuzie cu turcă bilik („antebraț”) (DAR).

Pronunție

  • AFI: /birˈlik/


Substantiv


Declinarea substantivului
birlic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ birlic birlici
Articulat birlicul birlicii
Genitiv-Dativ birlicului birlicilor
Vocativ birlicule birlicilor
  1. as.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
birlic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ birlic birlicuri
Articulat birlicul birlicurile
Genitiv-Dativ birlicului birlicurilor
Vocativ birlicule birlicurilor
  1. spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii.


Traduceri

Referințe