bliț

română

Etimologie

Din germană Blitz.

Pronunție

• AFI: /bliʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului bliț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bliț	blițuri
Articulat	blițul	blițurile
Genitiv-Dativ	blițului	blițurilor
Vocativ	blițule	blițurilor

1. sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului.

Cuvinte compuse

• bliț secundar

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online