blush

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza veche blyscan. Înrudit cu vechea limbă norvegiană blys ("flacără") și daneză blus ("foc, flacără").

Pronunție

  • AFI: /blʌʃ/


Substantiv

blush, pl. blushes

  1. împurpurare, înroșire, îmbujorare, roșeață
  2. (nenumărabil) fard de obraji
  3. culoare între roz și crem
    culoarea între roz și crem:    

Expresii


Verb


Conjugarea verbului
to blush
Infinitiv to blush
Prezent simplu
pers. 3 sg.
blushes
Trecut simplu blushed
Participiu trecut blushed
Participiu prezent blushing
  1. a (se) împurpura, a (se) înroși, a (se) îmbujora, a (se) roși, a (se) rușina
  2. a aplica fard de obraji, a farda

Sinonime

Etimologie

Atestat în 1486; dintr-o nuvelă.

Substantiv

blush, pl. blushes

  1. (rar) grup de băieți
    A blush of boys.

Referințe