boraci

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Bohrer.

Pronunție

  • AFI: /bo'raʧʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
boraci
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ boraci borace
Articulat boraciul boracele
Genitiv-Dativ boraciului boracelor
Vocativ boraciule boracelor
  1. unealtă portabilă, acționată manual, prevăzută cu un burghiu mișcat de o roată cu clichet și cu ajutorul căreia se dau găuri în piesele metalice mari, greu transportabile.


Traduceri

Anagrame

Referințe