brama

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Brama, bramá, bramà, Bráma, bramă

română

Etimologie

Din bramă.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru bramă.





italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul bramare.

Pronunție


Substantiv

brama f., brame pl.

  1. dor, dorință arzătoare (de), năzuință

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din bramare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru bramare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru bramare.





spaniolă

(español)

Etimologie

Din verbul bramar, poate de origine gotică.

Pronunție


Substantiv

brama f., bramas pl.

  1. (zool.) timp de împerechere, împreunare

Cuvinte apropiate