breabăn

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Breabăn

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Poate din latină verbena sau din slavă bebrĭnŭ („castoreum”).

Pronunție

  • AFI: /'bre̯a.bən/


Substantiv


Declinarea substantivului
breabăn
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ breabăn brebeni
Articulat breabănul brebenii
Genitiv-Dativ breabănului brebenilor
Vocativ - -
  1. (bot.; reg.) (Dentaria glandulosa) plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori roșii reunite în raceme și cu rizom acoperit cu solzi.
  2. (bot.) brebenel.
  3. (bot.) nume dat mai multor specii de anemone.

Sinonime

Cuvinte derivate

Vezi și


Traduceri

Referințe