bretea

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Refăcut din pluralul bretele (< franceză bretelles).

Pronunție

  • AFI: /bre'te̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
bretea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bretea bretele
Articulat breteaua bretelele
Genitiv-Dativ bretelei bretelelor
Vocativ bretea bretelelor
  1. (la pl.) obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecționat din două fâșii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în fată și în spate de pantaloni pentru a-i susține.
  2. fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri.


Traduceri

Anagrame

Referințe