bunăvoie
Etimologie
Pronunție
- AFI: /bu.nəˈvo.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului bunăvoie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bunăvoie | invariabil |
| Articulat | bunăvoia | invariabil |
| Genitiv-Dativ | bunăvoii | invariabil |
| Vocativ | bunăvoie | invariabil |
Locuțiuni
- (loc.adv.) de bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online