bunăvoie

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din bună + voie.

Pronunție

  • AFI: /bu.nə'vo.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
bunăvoie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bunăvoie invariabil
Articulat bunăvoia invariabil
Genitiv-Dativ bunăvoii invariabil
Vocativ bunăvoie invariabil


Locuțiuni


Traduceri

Referințe