inițiativă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză initiative.

Pronunție

  • AFI: /i.ni.ʦi.a'ti.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
inițiativă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ inițiativă inițiative
Articulat inițiativa inițiativele
Genitiv-Dativ inițiativei inițiativelor
Vocativ inițiativă inițiativelor
  1. faptul de a propune, de a organiza sau de a începe o acțiune, antrenând după sine și pe alții; însușirea celui care îndrăznește sau este dispusîntreprindă cel dintâi ceva, din îndemn propriu.

Expresii

  • Din proprie inițiativă = fără a fi îndemnat sau silit de altul


Traduceri

Referințe