buncăr

română

Etimologie

Din germană Bunker. Confer rusă бункeр (bunker).

Pronunție

• AFI: /'bun.kər/

Substantiv

Declinarea substantivului buncăr
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	buncăr	buncăre
Articulat	buncărul	buncărele
Genitiv-Dativ	buncărului	buncărelor
Vocativ	buncărule	buncărelor

1. construcție alcătuită dintr-un recipient de oțel, de beton etc. și un schelet de susținere, destinată depozitării temporare a unor materiale granulare.
2. cutie metalică destinată depozitării pieselor la mașinile-unelte în vederea prelucrării lor.
3. compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (cărbuni).
4. mic adăpost blindat; cazemată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online