busolă
Aspect
Etimologie
Din franceză boussole.
Pronunție
- AFI: /bu'so.lə/
Substantiv
Declinarea substantivului busolă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | busolă | busole |
Articulat | busola | busolele |
Genitiv-Dativ | busolei | busolelor |
Vocativ | busolă | busolelor |
- instrument alcătuit dintr-un cadran și un ac magnetic mobil care, lăsat liber, se așază pe direcția nord-sud.
- (fig.) călăuză, conducător.
Cuvinte derivate
Expresii
- A-și pierde busola = a se zăpăci, a-și pierde dreapta judecată, simțul măsurii
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online