pungă

română

Etimologie

Origine incertă. Poate din greacă medie ποὐγγη (poúngi), confer neogreacă πουγγί (poungí) (Meyer, Neugr. St., IV, 55; REW 6849; Tiktin), confer latină medie punga. Se consideră în general că împrumutul din greacă medie s-a produs prin intermediul slav pągna (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Densusianu, Rom., XXXIII, 284; Densusianu, Hlr., I, 260; Byhan 327; Conev 65; Rosetti, II, 92), dar această ipoteză nu pare necesară.

Pronunție

AFI: /ˈpun.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului pungă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pungă	pungi
Articulat	punga	pungile
Genitiv-Dativ	pungii	pungilor
Vocativ	pungă	pungilor

săculeț (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etc., cu una sau mai multe despărțituri, în care se țin în mod curent banii și alte obiecte mici.
conținutul unei pungi; (p.ext.) bani, avere.
săculeț cuprinzând 500 de galbeni, taleri sau lei vechi, cu care se făceau plățile în trecut; (p.ext.) suma de 500 de galbeni, taleri sau lei vechi.
săculeț făcut din hârtie, din material plastic sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente.
conținutul unui astfel de săculeț.
umflătură a pielii de forma unui săculeț (situată mai ales sub pleoapa inferioară).
săculeț triunghiular situat la piciorul albinei, în care aceasta strânge și transportă polenul.
cavitate naturală în scoarță pământului, de forma unei pungi.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani
A-și dezlega (sau a-și desface) punga = a fi darnic
A fi gros la pungă = a fi foarte bogat
A (-și) strânge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a) a avea sau a produce o senzație de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc.; b) a ține buzele strânse (în semn de nemulțumire, de amărăciune etc.)

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online