pungă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Origine incertă. Poate din greacă medie ποὐγγη (poúngi), confer neogreacă πουγγί (poungí) (Meyer, Neugr. St., IV, 55; REW 6849; Tiktin), confer latină medie punga. Se consideră în general că împrumutul din greacă medie s-a produs prin intermediul slav pągna (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Densusianu, Rom., XXXIII, 284; Densusianu, Hlr., I, 260; Byhan 327; Conev 65; Rosetti, II, 92), dar această ipoteză nu pare necesară.

Pronunție

  • AFI: /ˈpun.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pungă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pungă pungi
Articulat punga pungile
Genitiv-Dativ pungii pungilor
Vocativ pungă pungilor
  1. săculeț (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etc., cu una sau mai multe despărțituri, în care se țin în mod curent banii și alte obiecte mici.
  2. conținutul unei pungi; (p.ext.) bani, avere.
  3. săculeț cuprinzând 500 de galbeni, taleri sau lei vechi, cu care se făceau plățile în trecut; (p.ext.) suma de 500 de galbeni, taleri sau lei vechi.
  4. săculeț făcut din hârtie, din material plastic sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente.
  5. conținutul unui astfel de săculeț.
  6. umflătură a pielii de forma unui săculeț (situată mai ales sub pleoapa inferioară).
  7. săculeț triunghiular situat la piciorul albinei, în care aceasta strânge și transportă polenul.
  8. cavitate naturală în scoarță pământului, de forma unei pungi.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani
  • A-și dezlega (sau a-și desface) punga = a fi darnic
  • A fi gros la pungă = a fi foarte bogat
  • A (-și) strânge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a) a avea sau a produce o senzație de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc.; b) a ține buzele strânse (în semn de nemulțumire, de amărăciune etc.)


Traduceri

Referințe