cârcel
Variante
Etimologie
Probabil rezultat al contaminării lui cercel cu slavă (veche) *krŭčiti („a toarce)”; confer sârbo-croată krč („cârcel”), krčel („cârlig”). Spaniolă zarcillo indică faptul că sensul 2 există încă în cercel.
Din sârbo-croată krčel, pe care Skok 63 îl indică drept etimon al română și bulgară kurčel (Conev 50 și 60) par a fi împrumuturi din română, căci -el nu se explică prin slavă. Confer cârci. (Crețu 327 se gândea la latină cancellus și Diculescu, Elementele, 462, la greacă ϰριϰέλλιον krikéllion „inel”).
Varianta cârcei este un singular analogic refăcut pe baza pluralului și cârcea un feminin de același tip, în timp ce cârci ar putea deriva direct din slavă, confer sârbo-croată krc. Dimpotrivă, Byck-Graur 23 consideră că cârcei este forma primitivă de singular, de la al cărui pluralul s-a format un singular analogic cârcel.
Pronunție
- AFI: /kɨrˈʧel/
Substantiv
| Declinarea substantivului cârcel | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cârcel | cârcei |
| Articulat | cârcelul | cârceii |
| Genitiv-Dativ | cârcelului | cârceilor |
| Vocativ | cârcelule | cârceilor |
- (med.) contracție bruscă și involuntară a mușchilor de la extremități, însoțită de obicei de senzații dureroase.
- organ vegetal care are aspectul unui fir răsucit în spirală, cu ajutorul căruia planta se agață de corpurile din jurul ei.
- (zool.) căpușă.
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online