căciuliță

română

Etimologie

Din căciulă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /kə.ʧju'li.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului căciuliță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căciuliță	căciulițe
Articulat	căciulița	căciulițele
Genitiv-Dativ	căciuliței	căciulițelor
Vocativ	căciuliță	căciulițelor

1. diminutiv al lui căciulă.
2. un fel de bonetă purtată de femei și de copii.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clăcuiați

Referințe

• DEX '98 via DEX online