căciuliță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din căciulă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /kə.ʧju'li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
căciuliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căciuliță căciulițe
Articulat căciulița căciulițele
Genitiv-Dativ căciuliței căciulițelor
Vocativ căciuliță căciulițelor
  1. diminutiv al lui căciulă.
  2. un fel de bonetă purtată de femei și de copii.


Traduceri

Anagrame

Referințe