bonetă

română

Etimologie

Din franceză bonnet.

Pronunție

• AFI: /bo'ne.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului bonetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bonetă	bonete
Articulat	boneta	bonetele
Genitiv-Dativ	bonetei	bonetelor
Vocativ	bonetă	bonetelor

1. acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc.

Cuvinte derivate

• bonețică

Cuvinte compuse

• bonetă frigiană

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• boante
• betona
• bontea

Referințe

• DEX '98 via DEX online