bonetă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză bonnet.

Pronunție

  • AFI: /bo'ne.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bonetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bonetă bonete
Articulat boneta bonetele
Genitiv-Dativ bonetei bonetelor
Vocativ bonetă bonetelor
  1. acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe