cădelnița

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cădelniță.

Pronunție

  • AFI: /kə.del.ni'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
cădelnița
Infinitiv a cădelnița
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cădelnițez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cădelnițeze
Participiu cădelnițat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia.
  2. (v.tranz.) (fig.) a aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare.


Traduceri

Anagrame

Referințe