călăreață

română

Etimologie

Din călăreț.

Pronunție

• AFI: /kə.ləˈre̯a.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului călăreață
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	călăreață	călărețe
Articulat	călăreața	călărețele
Genitiv-Dativ	călăreței	călărețelor
Vocativ	călăreațo	călărețelor

1. persoană care călărește, (sportivă) care practică călăria.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online