călăraș

română

Din călare + sufixul -aș.

Declinarea substantivului călăraș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	călăraș	călărași
Articulat	călărașul	călărașii
Genitiv-Dativ	călărașului	călărașilor
Vocativ	călărașule	călărașilor

(la pl., în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) corp militar de slujitori auxiliari ai domniei; (și la sg.) membru al acestui corp militar.
(înv.) ostaș de cavalerie.
coardă de rod la vița de vie, scurtată la 4-6 muguri, și plasată călare pe coarda de doi ani.