călăraș

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din călare + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /kə.lə'raʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
călăraș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călăraș călărași
Articulat călărașul călărașii
Genitiv-Dativ călărașului călărașilor
Vocativ călărașule călărașilor
  1. (la pl., în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) corp militar de slujitori auxiliari ai domniei; (și la sg.) membru al acestui corp militar.
  2. (înv.) ostaș de cavalerie.
  3. coardă de rod la vița de vie, scurtată la 4-6 muguri, și plasată călare pe coarda de doi ani.


Traduceri

Referințe