călcâi
 Vezi și : calcai, calcái, calçai
|
Etimologie
Din latină calcaneum.
Pronunție
- AFI: /kəlˈkɨj/
Substantiv
| Declinarea substantivului călcâi | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | călcâi | călcâie |
| Articulat | călcâiul | călcâiele |
| Genitiv-Dativ | călcâiului | călcâielor |
| Vocativ | călcâiule | călcâielor |
- partea posterioară a tălpii piciorului, formată din oasele astragal și calcaneu; talus; (p.ext.) parte a ciorapului sau a încălțămintei care acoperă această porțiune a piciorului.
- lovitură dată cu călcâiul.
- nume dat părții dinapoi (sau de jos) a unor obiecte.
- piesă mică de lemn, de formă prismatică, fixată de o grindă de lemn pentru a împiedica alunecarea unui element de construcție care se reazemă pe grindă sau folosită ca piesă de rezistență într-o îmbinare.
- dispozitiv cu care se împiedică filarea unui lanț sau a unei parâme.
- strat format între săpun și leșiile de glicerină la fabricarea săpunului.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A se afla (sau a fi, a trăi etc.) sub călcâi = a se afla (sau a fi, a trăi) sub totala dominație a cuiva, a fi exploatat, subordonat, împilat
- A se învârti(sau a se întoarce, a sări) într-un călcâi = a se mișca repede, a fi iute la treabă; fig. a se bucura
- Fuge (sau merge) de-i pârâie (sau sfârâie) călcâiele = fuge (sau merge) foarte repede
- A i se aprinde (sau a-i sfârâi) călcâiele (după cineva) = a) a fi foarte îndrăgostit (de cineva), a se îndrăgosti subit; b) a fi zorit, nerăbdător
- A da călcâie calului = (despre călăreți) a lovi calul cu călcâiele, ca să pornească sau să meargă mai repede
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online