călcâi

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : calcai, calcái, calçai
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
călcâi

română

Etimologie

Din latină calcaneum.

Pronunție

  • AFI: /kəlˈkɨj/


Substantiv


Declinarea substantivului
călcâi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călcâi călcâie
Articulat călcâiul călcâiele
Genitiv-Dativ călcâiului călcâielor
Vocativ călcâiule călcâielor
  1. partea posterioară a tălpii piciorului, formată din oasele astragal și calcaneu; talus; (p.ext.) parte a ciorapului sau a încălțămintei care acoperă această porțiune a piciorului.
  2. lovitură dată cu călcâiul.
  3. nume dat părții dinapoi (sau de jos) a unor obiecte.
  4. piesă mică de lemn, de formă prismatică, fixată de o grindă de lemn pentru a împiedica alunecarea unui element de construcție care se reazemă pe grindă sau folosită ca piesă de rezistență într-o îmbinare.
  5. dispozitiv cu care se împiedică filarea unui lanț sau a unei parâme.
  6. strat format între săpun și leșiile de glicerină la fabricarea săpunului.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A se afla (sau a fi, a trăi etc.) sub călcâi = a se afla (sau a fi, a trăi) sub totala dominație a cuiva, a fi exploatat, subordonat, împilat
  • A se învârti(sau a se întoarce, a sări) într-un călcâi = a se mișca repede, a fi iute la treabă; fig. a se bucura
  • Fuge (sau merge) de-i pârâie (sau sfârâie) călcâiele = fuge (sau merge) foarte repede
  • A i se aprinde (sau a-i sfârâi) călcâiele (după cineva) = a) a fi foarte îndrăgostit (de cineva), a se îndrăgosti subit; b) a fi zorit, nerăbdător
  • A da călcâie calului = (despre călăreți) a lovi calul cu călcâiele, ca să pornească sau să meargă mai repede


Traduceri

Anagrame

Referințe