călcâi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
călcâi

română

Etimologie

Din latină calcaneum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
călcâi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călcâi călcâie
Articulat călcâiul călcâiele
Genitiv-Dativ călcâiului călcâielor
Vocativ călcâiule călcâielor
  1. partea posterioară a tălpii piciorului, formată din oasele astragal și calcaneu; talus; (p.ext.) parte a ciorapului sau a încălțămintei care acoperă această porțiune a piciorului.
  2. lovitură dată cu călcâiul.
  3. nume dat părții dinapoi (sau de jos) a unor obiecte.
  4. piesă mică de lemn, de formă prismatică, fixată de o grindă de lemn pentru a împiedica alunecarea unui element de construcție care se reazemă pe grindă sau folosită ca piesă de rezistență într-o îmbinare.
  5. dispozitiv cu care se împiedică filarea unui lanț sau a unei parâme.
  6. strat format între săpun și leșiile de glicerină la fabricarea săpunului.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A se afla (sau a fi, a trăi etc.) sub călcâi = a se afla (sau a fi, a trăi) sub totala dominație a cuiva, a fi exploatat, subordonat, împilat
  • A se învârti(sau a se întoarce, a sări) într-un călcâi = a se mișca repede, a fi iute la treabă; fig. a se bucura
  • Fuge (sau merge) de-i pârâie (sau sfârâie) călcâiele = fuge (sau merge) foarte repede
  • A i se aprinde (sau a-i sfârâi) călcâiele (după cineva) = a) a fi foarte îndrăgostit (de cineva), a se îndrăgosti subit; b) a fi zorit, nerăbdător
  • A da călcâie calului = (despre călăreți) a lovi calul cu călcâiele, ca să pornească sau să meargă mai repede


Traduceri

Anagrame

Referințe