cămășuială
română
Etimologie
Din a cămășui + sufixul -eală.
Pronunție
- AFI: /kə.mə.ʃuˈja.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cămășuială | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cămășuială | cămășuieli |
| Articulat | cămășuiala | cămășuielile |
| Genitiv-Dativ | cămășuielii | cămășuielilor |
| Vocativ | cămășuială | cămășuielilor |
- acțiunea de a cămășui; cămășuire.
- pojghiță, înveliș care acoperă unele materii, obiecte sau piese.
- căptușeală interioară, subțire, de zidărie a unui tunel.
- strat de piatră sau de balast dezagregat, care trebuie îndepărtat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online