căpețea

română

Variante

• căpițea

Etimologie

Refăcut din căpețele (pluralul lui căpețel) + sufixul -ea.

Pronunție

• AFI: /kə.peˈʦe̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului căpețea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căpețea	căpețele
Articulat	căpețeaua	căpețelele
Genitiv-Dativ	căpețelei	căpețelelor
Vocativ	căpețea	căpețelelor

1. parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online