caimacam

română

Variante

• caimacan

Etimologie

Din turcă kaymakam.

Pronunție

• AFI: /kaj.maˈkam/

Substantiv

Declinarea substantivului caimacam
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	caimacam	caimacami
Articulat	caimacamul	caimacamii
Genitiv-Dativ	caimacamului	caimacamilor
Vocativ	caimacamule	caimacamilor

1. locțiitor al unor demnitari (turci).
2. locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn.
3. locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761.

Cuvinte derivate

• căimăcămie

Cuvinte compuse

• caimacam-aga

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online