căimăcămie

română

Etimologie

Din caimacam + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /kəj.mə.kəˈmi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului căimăcămie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căimăcămie	căimăcămii
Articulat	căimăcămia	căimăcămiile
Genitiv-Dativ	căimăcămiei	căimăcămiilor
Vocativ	căimăcămie	căimăcămiilor

1. formă de guvernământ provizoriu instituită în timpul cât tronul rămânea vacant sau pe timpul absenței domnului; locotenență domnească; (p.ext.) timpul cât dura această formă de guvernământ.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online