calotă
română
Etimologie
Din franceză calotte.
Pronunție
- AFI: /ka'lo.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului calotă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | calotă | calote |
| Articulat | calota | calotele |
| Genitiv-Dativ | calotei | calotelor |
| Vocativ | calotă | calotelor |
- fiecare dintre cele două părți obținute prin tăierea unei sfere cu un plan.
- boltă a cărei suprafață interioară are, în secțiune, forma unui semicerc.
- partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere internă; (p.ext.) piesă tehnică asemănătoare cu o calotă sferică.
- partea de deasupra a unei pălării, care acoperă capul și este mărginită de boruri.
- tichie care acoperă creștetul capului.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online