caracara

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : caracará
Gen de caracara (Phalcoboenus megalopterus)

română

Etimologie

Din spaniolă caracará, care provine din limba tupi < probabil de origine imitativă.

Pronunție

  • AFI: /ka.ra'ka.ra/


Substantiv


Declinarea substantivului
caracara
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caracara caracara
Articulat caracaraul invariabil
Dativ-Genitiv caracaraului invariabil
Vocativ caracaraule invariabil
  1. (ornit.) (Caracarinae) șoim din zona tropicală a Americii, care trăiește mai mult pe sol, hrănindu-se cu cadavre, șerpi, insecte și moluște.

Paronime

Vezi și


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din spaniolă caracará, care provine din limba tupi < probabil de origine imitativă.

Pronunție

  • AFI: /ˈkærəkɑrə/


Substantiv

caracara, pl. caracaras

  1. (ornit.) caracara

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din spaniolă caracará, care provine din limba tupi < probabil de origine imitativă.

Pronunție

  • AFI: /ka.ʁa.ka.ʁa/


Substantiv

caracara m., caracaras pl.

  1. (ornit.) caracara

Cuvinte compuse

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din spaniolă caracará, care provine din limba tupi < probabil de origine imitativă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
caracara
Singular Plural
Substantiv caracara caracara's
Diminutiv invariabil invariabil
  1. (ornit.) caracara

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din spaniolă caracará, care provine din limba tupi < probabil de origine imitativă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
caracara
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ caracara caracaran caracaror caracarorna
Genitiv caracaras caracarans caracarors caracarornas
  1. (ornit.) caracara

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe