ceac
Etimologie
Etimologie necunoscută. Poate în legătură cu maghiară csákó („vârf”).
Pronunție
- AFI: /ʧe̯ak/
Substantiv
| Declinarea substantivului ceac | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ceac | ceacuri |
| Articulat | ceacul | ceacurile |
| Genitiv-Dativ | ceacului | ceacurilor |
| Vocativ | ceacule | ceacurilor |
- prăjină lungă, prevăzută la un capăt cu cârlig, folosită pentru prinderea și manevrarea butucilor pe apă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online