butuc

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
butuc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ butuc butuci
Articulat butucul butucii
Genitiv-Dativ butucului butucilor
Vocativ butucule butucilor
  1. bucată dintr-un trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; butură.
  2. bucată groasă de lemn de foc; buștean, buturugă.
  3. bucată groasă de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la măcelărie; trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților.
  4. (fig.) om prost și necioplit.
  5. partea de jos, mai groasă, a tulpinii viței de vie (de la pământ până la punctul de ramificație).
  6. partea centrală a unui corp rotativ, care se montează pe un arbore și în care sunt înfipte spițe (la roți), pale (la elice) etc.
    Butucul roții.
  7. bucată groasă de lemn prevăzută cu găuri, în care se prindeau în vechime picioarele, mâinile sau gâtul arestaților și prizonierilor.
  8. partea superioară a jugului.
  9. talpa sau scaunul războiului de țesut.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel încât să nu mai poată mișca; a lega cobză, a lega fedeleș
  • A dormi butuc = a dormi adânc


Traduceri

Referințe