cepăit

română

Etimologie

Din a cepăi.

Pronunție

• AFI: /ʧe.pəˈit/

Substantiv

Declinarea substantivului cepăit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cepăit	cepăituri
Articulat	cepăitul	cepăiturile
Genitiv-Dativ	cepăitului	cepăiturilor
Vocativ	cepăitule	cepăiturilor

1. (rar) faptul de a cepăi; zgomotul produs de încălțăminte în timpul mersului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căpițe
• capeți

Referințe

• DEX '98 via DEX online