cerber

română

Etimologie

Din franceză cerbère < latină cerberus.

Pronunție

• AFI: /'ʧer.ber/

Substantiv

Declinarea substantivului cerber
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cerber	cerberi
Articulat	cerberul	cerberii
Genitiv-Dativ	cerberului	cerberilor
Vocativ	cerberule	cerberilor

1. (în mitologia greacă) animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete, care stătea la porțile infernului și păzea intrarea.
2. (fig.) (livr.) paznic sever, exigent.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online