cheltuială

română

Din a cheltui + sufixul -eală.

Declinarea substantivului cheltuială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cheltuială	cheltuieli
Articulat	cheltuiala	cheltuielile
Genitiv-Dativ	cheltuielii	cheltuielilor
Vocativ	cheltuială	cheltuielilor

faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți.
consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc.
(în contabilitate; la pl.) rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite.

Cu(sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace bănești oferite de altcineva
Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente
A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (și nerațional)
A băga(sau a pune pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți
(fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva