chintesență
română
Variante
Etimologie
Din franceză quintessence.
Pronunție
- AFI: /kin.te'sen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului chintesență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chintesență | invariabil |
| Articulat | chintesența | invariabil |
| Genitiv-Dativ | chintesenței | invariabil |
| Vocativ | chintesență | invariabil |
- ceea ce este esențial, de bază într-un lucru, într-o concepție etc.
- (în filozofia antică) substanță considerată drept al cincilea și cel mai subtil element material al lumii, din care ar fi alcătuite corpurile cerești.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online