chintesență

română

Variante

• cvintesență

Etimologie

Din franceză quintessence.

Pronunție

• AFI: /kin.te'sen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului chintesență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chintesență	invariabil
Articulat	chintesența	invariabil
Genitiv-Dativ	chintesenței	invariabil
Vocativ	chintesență	invariabil

1. ceea ce este esențial, de bază într-un lucru, într-o concepție etc.
2. (în filozofia antică) substanță considerată drept al cincilea și cel mai subtil element material al lumii, din care ar fi alcătuite corpurile cerești.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online