cimă

română

Etimologie

Din franceză cyme.

Pronunție

• AFI: /'ʧi.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului cimă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cimă	cime
Articulat	cima	cimele
Genitiv-Dativ	cimei	cimelor
Vocativ	cimă	cimelor

1. tip de inflorescență în care axul principal poartă în vârf o singură floare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amic
• căim

Referințe

• DEX '98 via DEX online