ciocănar

română

Etimologie

Din ciocan + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ʧo.kəˈnar/

Substantiv

Declinarea substantivului ciocănar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciocănar	ciocănari
Articulat	ciocănarul	ciocănarii
Genitiv-Dativ	ciocănarului	ciocănarilor
Vocativ	ciocănarule	ciocănarilor

1. muncitor într-o echipă de nituit cu mâna; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan (mecanic).
2. (depr.) muncitor necalificat.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• conăcari
• acronica
• croncăia

Referințe

• DEX '98 via DEX online