ciocănar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ciocan + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ʧo.kəˈnar/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciocănar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciocănar ciocănari
Articulat ciocănarul ciocănarii
Genitiv-Dativ ciocănarului ciocănarilor
Vocativ ciocănarule ciocănarilor
  1. muncitor într-o echipă de nituit cu mâna; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan (mecanic).
  2. (depr.) muncitor necalificat.


Traduceri

Anagrame

Referințe