conăcar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Confer colăcar.

Pronunție

  • AFI: /ko.nə'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
conăcar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conăcar conăcari
Articulat conăcarul conăcarii
Genitiv-Dativ conăcarului conăcarilor
Vocativ conăcarule conăcarilor
  1. (reg.) fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții; colăcar.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe