conăcar

română

Etimologie

Confer colăcar.

Pronunție

• AFI: /ko.nə'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului conăcar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conăcar	conăcari
Articulat	conăcarul	conăcarii
Genitiv-Dativ	conăcarului	conăcarilor
Vocativ	conăcarule	conăcarilor

1. (reg.) fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții; colăcar.

Cuvinte derivate

• conăcărie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crăcano

Referințe

• DEX '98 via DEX online