ciocan

Ciocan

română

Etimologie

Din slavă (veche) čekanŭ.

Pronunție

• AFI: /ʧjo'kan/

Substantiv

Declinarea substantivului ciocan
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciocan	ciocane
Articulat	ciocanul	ciocanele
Dativ-Genitiv	ciocanului	ciocanelor
Vocativ	ciocanule	ciocanelor

1. unealtă formată dintr-un corp de metal, de lemn, de cauciuc dur etc., de forme și dimensiuni variate, prevăzută cu un mâner, folosită, manual sau mecanic, la bătut sau la prelucrat materiale rezistente.
2. nume dat unor obiecte sau instrumente asemănătoare ca formă cu ciocanul.
3. unealtă folosită la lipirea cu cositor a unor metale.
4. (spec.) (sport) instrument de aruncat, format dintr-o bilă de metal prinsă de o coardă de sârmă terminată cu un mâner; (p.ext.) probă sportivă de atletism practicată cu acest instrument.
5. (spec.) fiecare dintre cele două bețișoare ale țambalului, ale xilofonului etc.
6. (spec.) fiecare dintre fusele vârtelniței.
7. unul dintre cele trei oscioare care alcătuiesc urechea medie.

Cuvinte derivate

• ciocănar
• ciocănaș
• ciocănel
• ciocăni

Cuvinte compuse

• ciocan de foc

Expresii

• A fi între ciocan și nicovala = a fi într-o situatie critică (din care nu există posibilitate de ieșire)
• A sta ciocan pe(sau de) capul cuiva = a stărui întruna pe lângă cineva; a-l plictisi cu insistențele

Traduceri

Traduceri

cehă: kladivo (čeština) n. engleză: hammer (English) franceză: marteau (français) m. germană: Hammer (Deutsch) m.

maghiară: kalapács (magyar) portugheză: martelo (português) m. spaniolă: martillo (español) m.

Etimologie

Din bulgară чокан (čokan), sârbocroată čokanj.

Pronunție

• AFI: /ʧjo'kan/

Substantiv

Declinarea substantivului ciocan
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciocan	ciocane
Articulat	ciocanul	ciocanele
Dativ-Genitiv	ciocanului	ciocanelor
Vocativ	ciocanule	ciocanelor

1. (pop.) păhărel în formă de sticluță, cu gâtul strâmt și lung, din care se bea o băutură alcoolică. cinzeacă.
2. conținutul unui asemenea păhărel.

Cuvinte derivate

• ciocănaș

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din sârbocroată čokan.

Pronunție

• AFI: /ʧjo'kan/

Substantiv

Declinarea substantivului ciocan
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciocan	ciocani
Articulat	ciocanul	ciocanii
Dativ-Genitiv	ciocanului	ciocanilor
Vocativ	ciocanule	ciocanilor

1. (reg.) știulete de porumb (curățăt sau nu de boabe); ciocălău.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cocina
• coniac
• conica
• conăci

Referințe

• DEX '98 via DEX online