cioflingar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Schuhflicker („cârpaci”).

Pronunție

  • AFI: /ʧo.flinˈgar/


Substantiv


Declinarea substantivului
cioflingar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cioflingar cioflingari
Articulat cioflingarul cioflingarii
Genitiv-Dativ cioflingarului cioflingarilor
Vocativ cioflingarule cioflingarilor
  1. (pop. și fam.) om de nimic, secătură, vagabond.
  2. epitet ironic pe care țăranii îl dădeau celor care umblau îmbrăcați în haine orășenești.


Traduceri

Referințe