cioflingar
Etimologie
Din germană Schuhflicker („cârpaci”).
Pronunție
- AFI: /ʧo.flinˈgar/
Substantiv
| Declinarea substantivului cioflingar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cioflingar | cioflingari |
| Articulat | cioflingarul | cioflingarii |
| Genitiv-Dativ | cioflingarului | cioflingarilor |
| Vocativ | cioflingarule | cioflingarilor |
- (pop. și fam.) om de nimic, secătură, vagabond.
- epitet ironic pe care țăranii îl dădeau celor care umblau îmbrăcați în haine orășenești.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online