cioplitură

română

Etimologie

Din a ciopli + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ʧjo.pli'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului cioplitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cioplitură	cioplituri
Articulat	cioplitura	ciopliturile
Genitiv-Dativ	ciopliturii	ciopliturilor
Vocativ	cioplitură	ciopliturilor

1. faptul de a ciopli.
2. lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire.
3. (de obicei cu sens colectiv) surcea, așchie căzută prin cioplire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cuplătorii
• apicultori
• căpuiților

Referințe

• DEX '98 via DEX online