cioplitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a ciopli + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ʧjo.pli'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cioplitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cioplitură cioplituri
Articulat cioplitura ciopliturile
Genitiv-Dativ ciopliturii ciopliturilor
Vocativ cioplitură ciopliturilor
  1. faptul de a ciopli.
  2. lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire.
  3. (de obicei cu sens colectiv) surcea, așchie căzută prin cioplire.


Traduceri

Anagrame

Referințe