circ

română

Etimologie

Din franceză cirque < latină circus.

Pronunție

• AFI: /ʧirk/

Substantiv

Declinarea substantivului circ
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	circ	circuri
Articulat	circul	circurile
Genitiv-Dativ	circului	circurilor
Vocativ	circule	circurilor

1. gen de spectacol care cuprinde numere de gimnastică de acrobație, prezentare de animale dresate, momente comice bufe etc.; ansamblu artistic care organizează astfel de spectacole.
2. construcție de formă rotundă, cu locurile pentru spectatori așezate în amfiteatru și având la mijloc o arenă circulară, unde au loc spectacole de circ.
3. incintă neacoperită, în formă de amfiteatru, unde se celebrau jocurile publice la romani.
4. depresiune circulară (cu aspect de amfiteatru) formată prin acțiunea de eroziune a unui ghețar, de obicei în regiunile muntoase înalte; căldare.

Cuvinte derivate

• circar

Cuvinte compuse

• circ lunar

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cric

Referințe

• DEX '98 via DEX online