ciufută

română

Etimologie

Din ciufut.

Pronunție

• AFI: /ʧju'fu.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului ciufută
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciufută	ciufute
Articulat	ciufuta	ciufutele
Genitiv-Dativ	ciufutei	ciufutelor
Vocativ	ciufuto	ciufutelor

1. (înv.) persoană zgârcită, avară.
2. persoană cu toane, prost dispusă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online