De la Wikționar, dicționarul liber
Substantiv
Declinarea substantivului
ciufută |
| f. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
ciufută |
ciufute |
| Articulat |
ciufuta |
ciufutele |
| Genitiv-Dativ |
ciufutei |
ciufutelor |
| Vocativ |
ciufuto |
ciufutelor |
- (înv.) persoană zgârcită, avară.
- persoană cu toane, prost dispusă.
