clăcușoară

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din clacă + sufixul -ușoară.

Pronunție

  • AFI: /klə.ku'ʃo̯a.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
clăcușoară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clăcușoară clăcușoare
Articulat clăcușoara clăcușoarele
Genitiv-Dativ clăcușoarei clăcușoarelor
Vocativ clăcușoară clăcușoarelor
  1. diminutiv al lui clacă; (glumeț) faptă nepotrivită (a unui grup de oameni); poznă.


Traduceri

Referințe