clăcușoară

română

Etimologie

Din clacă + sufixul -ușoară.

Pronunție

• AFI: /klə.ku'ʃo̯a.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului clăcușoară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clăcușoară	clăcușoare
Articulat	clăcușoara	clăcușoarele
Genitiv-Dativ	clăcușoarei	clăcușoarelor
Vocativ	clăcușoară	clăcușoarelor

1. diminutiv al lui clacă; (glumeț) faptă nepotrivită (a unui grup de oameni); poznă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online