poznă

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /'poz.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului poznă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poznă	pozne
Articulat	pozna	poznele
Genitiv-Dativ	poznei	poznelor
Vocativ	poznă	poznelor

1. (pop. și fam.) vorbă sau faptă care stârnește râsul.
2. situație, întâmplare etc. curioasă, ciudată; ciudățenie.
3. faptă regretabilă (dar lipsită de gravitate) comisă de cineva; împrejurare neplăcută pentru cineva.
4. farsă jucată cuiva.

Cuvinte derivate

• poznaș

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online