clamă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din germană Klammer.

Pronunție

  • AFI: /'kla.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
clamă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clamă clame
Articulat clama clamele
Genitiv-Dativ clamei clamelor
Vocativ clamă clamelor
  1. piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se întrebuințează pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe