clamă
Etimologie
Din germană Klammer.
Pronunție
- AFI: /'kla.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului clamă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clamă | clame |
| Articulat | clama | clamele |
| Genitiv-Dativ | clamei | clamelor |
| Vocativ | clamă | clamelor |
- piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se întrebuințează pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online