climax
Etimologie
Din franceză climax.
Pronunție
- AFI: /'kli.maks/
Substantiv
| Declinarea substantivului climax | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | climax | climaxuri |
| Articulat | climaxul | climaxurile |
| Genitiv-Dativ | climaxului | climaxurilor |
| Vocativ | climaxule | climaxurilor |
- fază finală într-o succesiune ecologică, în care există o relativă stabilitate a biocenozei și o corespondență a ei cu clima și cu solul.
- figură de stil care constă în desfășurarea ascendentă a ideilor, acțiunii etc. dintr-o operă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online