climax

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză climax.

Pronunție

  • AFI: /'kli.maks/


Substantiv


Declinarea substantivului
climax
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ climax climaxuri
Articulat climaxul climaxurile
Genitiv-Dativ climaxului climaxurilor
Vocativ climaxule climaxurilor
  1. fază finală într-o succesiune ecologică, în care există o relativă stabilitate a biocenozei și o corespondență a ei cu clima și cu solul.
  2. figură de stil care constă în desfășurarea ascendentă a ideilor, acțiunii etc. dintr-o operă.


Traduceri

Referințe